Asa e El

Si uite ca totusi amintirile raman. Ne-amintim cu placere de vremurile in care copilaria ne-o petreceam pe-afara. Da, obiceiurile astea ne-au ramas inca, pentru ca asa am fost crescuti. Ne-am trait copilaria reala, nu virtuala. Stim sa zambim la un rasarit de soare si sa ne bucuram de zambetul unui copil. Cateodata ne lipseste acel “MAMAAAA” auzit de tot blocul cand o strigam pe fiinta cea mai draga sa ne arunce un sandvis pe geam dupa atata joaca, si ca ne era lene sa mai urcam scarile pana sus, cand de fapt nu vroiam sa pierdem niciun minut de joaca. Deh, p-atunci nu erau electronicele in floare. Si totusi, inca supravietuim. Ne-am adaptat conditiilor impuse de cei cu bani care profita tot dupa urma noastra. Toti visam in viitor. Insa, uneori ne aducem cu drag aminte de trecut si suntem fericiti pentru ca am putut sa traim si altfel. Macar copilaria ne-am trait-o altfel, asa cum am vrut noi, nu cum ne-a fost impusa. Toti care-am trait atunci, avem semne in genunchi de la cazaturile banale pe care le luam. Insa vremurile astea sunt demult apuse. Doar noi intre noi ne intelegem, copiii de acum rad cand ne-aud si nu-si pot imagina viata fara ceea ce au acum. Inca ne faceam retele ilegale, insa aveam o limita. Singurul lucru care n-o sa moara pentru noi, e Rapidul. Indiferent daca e 1923 sau 2011 el continua sa fie asa cum a fost intotdeauna: sa ne duca pe culmile gloriei sau pe marginea prapastiei. Asa e El si noi ne scoatem palaria in fata sa. El e cel care ne-a invatat sa iubim si sa traim cu adevarat. Pentru el, facem sacrificii.