Romania stat politienesc ...!

Welcome

Va multumesc ca ati ales aceasta pagina !

duminică, 28 octombrie 2012

Lumea in ochi de copil

Da' cine are inima?
-Noi,oameni.
-Tu ai inima?
-Da.
-Iubesti?
-Da.
-Pe cine iubesti tu,Stefania?
-Pe Stefania.
-Eu ti-am pus tie niste intrebari.
Tu ai sa-mi pui mie niste intrebari?
Ia intreaba-ma!
-Cum te cheama?
-Pe mine ma cheama Eduard.
-Si pe tine cum te striga?
-Cine sa ma strige?
-Prietena ta.
-"Puiu" sau "puiutu" ma striga..
-Si cati ani ai?
-21.
-Si ce nume de fam. ai?
-Barescu.
-Aaa...si..si cine e prietena ta?
-O cheama Madutu!
-E frumoasa?
-Foarte frumoasa.
-Cati ani are?
-21.
-E inteligenta?
-E foarte inteligenta!
-E sensibila?
-Foarte sensibila!
-Ce culoare au ochii ei?
-Caprui spre negru.
-Si de ce iti place de ea?
-Pentru ca o iubesc!
-De ce o iubesti?
-Pentru ca o iubesc!
-Ce ti-a adus tie Mos Nicolae?
-Ce mi-a adus mie Mos Nicolae?
-Da!
-Nu mi-a adus nimic.
-Ti-a adus un bat?
-Nu mi-a adus un bat.
-Da'ce..Dulciuri?
-NU!
-Da' un avion ti-a adus?
-Nu,nu,nu si nu!
-Dar un radio?
-Nu.
-Un bloc?
-Nu.
-Ai fost cuminte?
-Tu ce zici?Am fost sau nu am fost
cuminte?
-El sigur a fost fiindca e mare!
Asa e?
-Asa e...
...
-Uite ati aflat si despre mine..
Ati aflat si despre iubita mea...
Ia spune,tu ai un mesaj pentru iubita mea?
Vrei sa-i spui ceva?Ca o iubesc mult?
-Da.
-Mult mult?
-Da.
-Pana la Doamne-doamne si inapoi?
-Da.
-Sigur?
-Sigur,sigur.
-Esti tu convinsa ca o iubesc din tot
sufletul si din toata inima?
-Da.
-Cat de convinsa esti?
-Sunt convinsa..
-Da?Da' tu crezi ca eama iubeste pe mine?
-Da.
-De unde stii ca ma iubeste?
-Stiu...Asa mi-a spus Mos Craciun..
-Asa ti-a spus Mos craciun?
-Da...
-Si ce ti-a mai spus Mosul despre ea?
-Intr-o lume in care ne iubim..
si tu ma stii...
mai...mai ma vrei...
iar eu...eu te privesc si nu-mi ajunge..
te simt si nu ma satur...
te am si te mai vreau...
si te mai vreau...
si te mai vreau...
Eu sunt o fereastra deschisa...
pentru zborul viselor noastre
Te iubesc pana la Doamne-Doamne si inapoi
de un infinit de ori.

vineri, 24 august 2012

Din dragoste nu murim. Ne naştem.

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

marți, 31 iulie 2012

Ultima oră

La Circ...
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi...
Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat...

Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morişcă de cafea
Cu balerina lângă el!...

Dar balerina nu-l iubea!...

Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea –
A mea,
A ta
Şi-a altora!...

Acelaşi accident de circ, banal...
O zi relâche,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...

duminică, 29 iulie 2012

Degeaba....

Cît de repede s-au dus
Anii ăştia ce trecură
Numai am văzut că nu-s
Şi-am îmbătrînit în ură
Ochii ni s-au micşorat
Buzele se subţiară
Fiii ni s-au cocoşat
Şi-au plecat scarbiţi din ţară
Degeaba, pentru noi luminile s-au stins
Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins
Degeaba, ne-au secat fantanile şi plang
Degeaba, păsările gureşe din crang
Doamne cat am mai crezut
Că ne ţii candela aprinsă
Şi noi tot ca la-nceput
În genunchi, cu mîna-ntinsă
Milogindu-ne mereu
Aşteptăm pe scurtătură
Ocolind drumul cel greu
Să ne pice para-n gură
Cum ne mai vedeam zburînd
Vulturi albi, feriţi de rele
Cei aleşi, cei scoşi din rand
Rad luceferi printre stele
Dar suntem cum am rămas
De cînd ne-am vandut norocul
Orbi de orbi, fără de glas
Căutandu-ne iar locul
Degeaba, pentru noi luminile s-au stins
Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins
Degeaba.

Tudor Gheorghe

vineri, 27 iulie 2012

Ultimul tren

O să te uit cînd o să-ncep să scriu.
Va fi Chopin, şi vară, şi tîrziu,
oraşul va fi mort precum era
zîmbetul tău în amintirea mea,
în jur vor fi şi biscuiţi, şi ceai,
şi cărţi de vrăji, şi tropote de cai,
şi sîni fragili, şi vin, şi cozonac,
şi puşti tembeli, ce au scăpat de bac,
iar mie îmi va fi atît de dor
de cum mă învăţai cîndva să zbor
încît nici anotimpul n-o să-l ştiu
şi-o să te uit ca să încep să fiu.

vineri, 29 iunie 2012

Viata de Vagabond

1. Era blonda tunsa scurt, se purta la minijup
Se ducea la cinema si eu m-am luat dupa ea
Langa ea m-am asezat si timid am intrebat
Am dat sa o intalnesc si sa-i spun cat o iubesc

R: Sunt un vagabond si n-am niciun rost
Dar as vrea sa te cunosc
Sunt un vagabond si n-am niciun ban
Dar as vrea ca sa te am

2. Frumoasa ai fost mereu si vei ramane-ntotdeauna
Vei aparea-n sufletul meu cum pe cer apare luna
A doua zi de dimineata ea in poarta m-astepta
Eram in haina kaki, nu credeam c-ai sa mai vii

3. Dupa noua luni jumate ea in poarta m-astepta
C-un copil mic in brate, plangea si ma blestema
Iar acum am viata-amara, platesc pensie-alimentara
Un copil facut in clipa, fara niciun fel de pripa

marți, 26 iunie 2012

Rapid 89

In numele fericirii, al tristetei, al agoniei, al extazului. In numele succesului si al ghinionului. In numele iubirii si al urii pentru fotbal. In numele culorii albe si a culorii visinii. In numele tuturor lucrurilor care se leaga de acest sport, spun cu mana pe inima si cu sufletul deschis:
FARA RAPID AS MURI TRIST!


trei amarate de campionate intr-un secol de fotbal...
Dar RAPID e mai presus de orice trofeu. Ei nu ne vor invinge niciodata, pentru ca nu luptam in aceeasi lupta. Ei nu stiu asta. Ce castiga ei acum, e nimic fata de ce castigam noi la un singur meci petrecut in galeria Rapidului, asta nu inteleg.
Diferenta dintre aceste doua conceptii e mare cat o prapastie dintre doua lumi !!!

miercuri, 7 martie 2012

Mama


O poveste spune, că într-una din zile, Dumnezeu a chemat la el câţiva bebeluşi şi le-a spus să se pregătească pentru a pleca pe pământ. Atunci unul dintre ei a luat cuvântul şi a început un dialog, întrebându-l pe Dumnezeu:
- Doamne, noi mergem în lume, dar ce vom face acolo, cum ne vom descurca?
- Pentru voi am preg...ătit un înger care o să aibă grijă de voi!
- Dar noi nu ştim limba oamenilor şi... cum o să ne înţelegem cu ei?
- Îngerul pe care vi l-am pregătit vă va învăţa totul.
- Am auzit că în lume sunt multe rele şi cum o să ne descurcăm, cine ne va ocroti?
- Îngerul vă va apăra de toate relele, fiţi fără grijă!
- Doamne, dar cum o să ne putem întoarce la tine?
- Îngerul, pe care vi l-am pregătit, o să vă spună cum ne vom putea vedea din nou!
- Doamne, dar cum se numeşte acest înger, ca să-l strigăm să ne ajute?
- Numele nu este important, dar fiecare îi va spune MAMA!

duminică, 19 februarie 2012

Poveste fără sfârşit - Rapid Giulesti!


Rapid Giuleşti trebuia să lupte dacă îşi iubea galeria. Aşa am învăţat încă din primele clipe în care am ajuns pe stadionul Republicii, undeva prin ’76 sau ’77. „Raaa-pid Giu-leşti! Luptă dacă ne iubeşti!!”, tuna tribuna a doua şi, acoperiţi cu o pelerină din plastic, transparentă, eu cu tata şi cu Marian, fratele lui cumnatu-meu, mare rapidist (fratele!), aşteptam, într-o atmosferă trepidantă, să înceapă jocul. Era o partidă cu Craiova, evident, altfel n-aveam ce căuta în formula aceea acolo. Ploua mărunt şi ştiu că taică-meu a început să râdă când Marian, care era cu vreo 5 ani mai mare ca mine, a rostit extrem de sigur pe el, la ieşirea giuleştenilor din tunel: „Hai băieţii! Hai Realul! Hai, că dacă nici p-ăştia nu-i bateţi…”
„Cum adică, Marian, nici p-ăştia?… Vezi să nu retrogradaţi anu’ ăsta!”, a continuat schimbul de replici şi, deşi nu asta e important aici, coborârea Rapidului în „B” chiar s-a întâmplat în acel sezon… Aşa era Rapid, o echipă în faţa căreia n-am avut niciodată sentimentul de teamă, ca adversar, ba dimpotrivă, mi-era mai dragă decât celelalte şi nu de puţine ori m-am întrebat de ce.
Aşa erau ei, ca Marian, tot timpul siguri de ei, vag ironici, caterincoşi, spiritual-bombastici, ei erau Realul, Rapidul, Giuleştina… Benigni însă, deşi Craiova pierduse în faţa lor Cupa din ’75, dar acea amintire – eram, oricum, prea copil – nu lăsase mari urme. Benigni, însă cu o galerie care se inflama imediat când era vorba de Dinamo, de pildă, o echipă care avea ce să-ţi inspire, ca adversar. Poate de aceea Rapid era de pus la suflet, dar şi acolo în joacă, glumind… Pentru că ei erau Rapiduleţul, cu Colea Răutu, cu Ştefan Bănică, cu scenetele de sâmbătă seară de la „Satiră şi umor”, gata oricând să suporte ironia celorlalţi şi să răspundă încă şi mai şi. Ei îşi spuneau, fără să fie, cum le spunea restul lumii, aproape ca un vag titlu de mândrie: „ţiganii!”. Şi râsul lor era tonic într-o astfel de discuţie cu lumea: „Voi vorbiţi?!”
…Aşa a fost începutul, aşa i-am cunoscut. Mai târziu am aflat povestea reală, cea din ziua de 25 iunie 1923, când tricourile albe au devenit vişinii pentru a putea masca mai bine impregnarea lor cu fumul locomotivelor. Ştiu poveştile toate şi cred că le ştiu mulţi, de aceea n-am să insist cu „glasul roţilor de tren”, vorba lui nea Vanea. Lucrătorii de la Atelierele Griviţa şi jucătorii unei echipe, Excelsior, care era deja în cartier, au pus bazele „Asociaţiei Culturale şi Sportive CFR”, cu maistrul Teofil Copaci preşedinte şi cu strungarul Grigore Grigoriu căpitan de echipă şi pentru că jucase pe la Venus… în casa lui Grigoriu se confecţionase echipamentul, iar bocancii la Ateliere. Ştiu toate astea, şi cele 6 Cupe ale României luate consecutiv până la război, finala Cupei Europei Centrale, rămasă nedisputată, titlul din ’42, neacordat, adică Trofeul Basarabia… Ştiu, de la nea Vanea şi de la George Mihalache cine au fost Bazil Marian, Ionică Bogdan, Baratky, minunea blondă…
Ce vreau eu să spun e cum am înţeles ce înseamnă Rapid. Care nu era doar atât. La începutul anilor ’80 am aflat din Cenaclul Flacăra că era a doua echipă de suflet a lui Adrian Păunescu, deci şi a mea. Galeria Rapidului, una total anti-sistem, era o încântare: s-o auzi terfelindu-i pe securişti şi pe miliţieni, şi acolo, la tribuna a doua, dar şi în Cenaclu, la Polivalentă, era ceva! Şi nu numai. La Teatrul Bulandra, la Grădina Icoanei, Florian Pittiş ţineas un spectacol dumnezeiesc, „Poezia muzicii tinere”, o istorie a rock-ului, în special a celor 4 Beatles şi niciodată nu apărea în faţa publicului fără puloverul vişiniu cu litera „R” în piept. Iar încheierea era invariabilă: „Nu mai plânge, fată dragă, pân’ la vară nu murim!… Tot ce vă doriţi şi Rapidul în A!”
Aici era Rapidul. Aici şi în sufletul geamgiului Mincea, miticul şef de galerie de la tribuna a II-a. Evident, ştiam ce făceau băieţii lui în deplasări, aventuri epice care merită o carte, cum s-a venit pe jos de la Ploieşti, în 1967, anul naşterii mele şi al titlului lor, dar mai ales mă încânta felul în care galeria Rapidului o sprijinea pe cea a Craiovei şi întotdeauna şi oriunde în Bucureşti. „Între Ştiinţa şi Rapid / Legătură de granit!” sau „Rapid Bucureşti / Frate cu Craiova eşti!” răsunau în Ştefan cel Mare când Maxima se bătea la titlu cu Dinamo prin ’81, ’82 şi mai târziu… Era Rapid, veneau în ajutor rapidiştii… Apoi imnul, cel mai frumos dintre toate, auto-ironia la eşec, explozia din momentele crunte anti-sistem, mişto-ul fin, „Daţi-ni-l pe Valentin / Şi vi-l dăm pe Damaschin!”… Până la urmă Damaschin a ajuns la Dinamo şi nu la Steaua, în schimbul fiului lui Ceauşescu, dar în Giuleşti te simţeai liber! Iar asta era tot. Acolo s-a amendat înfiorătoarea cursă spre Gheata de Aur a lui Cămătaru, la un Rapid – Dinamo 5-4, „Vino, Cami, peste noi / Să ne dai şi golul doi!”… „Toni Polster, unde eşti? / Să vezi circul din Giuleşti!”…
…După Revoluţie n-au mai fost aşa. Dar bannerul pe care l-am văzut atunci, în ’77, e acelaşi, e acolo, e întotdeauna lângă ei şi pentru noi, restul lumii: „Rapid – poveste fără sfârşit!” Ceea ce era de demonstrat. Mă gândesc uneori că, de fapt, ei au fost poezia muzicii tinere.

miercuri, 18 ianuarie 2012

Mi-e dor!


Mi-e dor de baietii cu care am crescut

Mi-e dor de bagabontii cu care m-am batut

Mi-e dor de prima zi de scoala

Mi-e dor de astia ai mei ,batranii de la tara .




Mi-e dor de mingea aia de 35 ovala,

Cu care incercam sa fac o braziliana

Mi-e dor de tribune pline pe stadione,

Dar nu-mi era dor sa strig iar, LIBERTATE!

vineri, 6 ianuarie 2012

Libertate pentru suporteri


Cand eram un pustan si-i vedeam marii peluzei, visam sa fiu si eu "smecher" intr-o zi, sa fiu printre cei din fata, care aprind torte, care fac deplasari, pe care toti ii privesc de jos. Era unul din visele frumoase ale copilariei mele. Si m-am facut mare... si am aprins torte si am facut spectacol pe stadion... si m-am lovit de abuzuri, de cacati in uniforme, de amenzi, dar tot o faceam! Era bucuria sufletului meu, bucuria weekendului mult asteptat. De astazi, ma vor lega! Ma vor lega pentru ce? Pentru ca imi iubesc echipa si iubesc spectacolul pe stadion? Mi-ati rapit ce iubeam mai mult pe lume, dar nici eu si niciunul nu va ceda! Si fara pirotehnie, gurile nu ni le ve-ti inchide. Stiti ce? Ma duc sa fac vreo 2, 3 oameni, poate cu putin noroc ii omor! Oricum, ma distrez, imi vor da maxim 3 ani cu suspendare! ;) Pe stadion ma vor lega pana la 5 ani!!! Pentru ce? Aaa, da, pentru o torta aprinsa!

Iarna nu-i ca vara!!!