Va fi Chopin, şi vară, şi tîrziu,
oraşul va fi mort precum era
zîmbetul tău în amintirea mea,
în jur vor fi şi biscuiţi, şi ceai,
şi cărţi de vrăji, şi tropote de cai,
şi sîni fragili, şi vin, şi cozonac,
şi puşti tembeli, ce au scăpat de bac,
iar mie îmi va fi atît de dor
de cum mă învăţai cîndva să zbor
încît nici anotimpul n-o să-l ştiu
şi-o să te uit ca să încep să fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu