Degeaba....

Cît de repede s-au dus
Anii ăştia ce trecură
Numai am văzut că nu-s
Şi-am îmbătrînit în ură
Ochii ni s-au micşorat
Buzele se subţiară
Fiii ni s-au cocoşat
Şi-au plecat scarbiţi din ţară
Degeaba, pentru noi luminile s-au stins
Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins
Degeaba, ne-au secat fantanile şi plang
Degeaba, păsările gureşe din crang
Doamne cat am mai crezut
Că ne ţii candela aprinsă
Şi noi tot ca la-nceput
În genunchi, cu mîna-ntinsă
Milogindu-ne mereu
Aşteptăm pe scurtătură
Ocolind drumul cel greu
Să ne pice para-n gură
Cum ne mai vedeam zburînd
Vulturi albi, feriţi de rele
Cei aleşi, cei scoşi din rand
Rad luceferi printre stele
Dar suntem cum am rămas
De cînd ne-am vandut norocul
Orbi de orbi, fără de glas
Căutandu-ne iar locul
Degeaba, pentru noi luminile s-au stins
Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins
Degeaba.

Tudor Gheorghe