Cu Rapid a început

Primele meciuri ale celui dintâi cuplaj interbucureştean au fost CCA - Locomotiva (n.r. - actualul Rapid) 1-1 şi Progresul - Dinamo 1-3. Primul marcator a fost oferit de giuleşteni, Vasile Copil, la fel cum peste ani tot Rapidul avea să-l ofere şi pe ultimul dintre aceştia, Ion Goanţă. Celebrul fotbalist al vişiniilor a marcat ultimul gol într-un meci cu Sportul, 2-2, punând punct istoriei cuplajelor din România.

SA NE AMINTIM!!! Drumurile Noastre - Dan Spataru

Tot ce-a fost în viaţa mea odatǎ,
Voi lǎsa uitǎrii!
Ani şi luni şi nopţi, la rând, povarǎ,
Clipa despǎrţirii!
N-am sǎ-ţi cer, ce nu-mi poţi da vreodatǎ,
N-am sǎ-ţi cer iubirea!
N-am sǎ bat la porţi închise iarǎ,
Nu-ţi ferii privirea!
Refren:
Drumurile noastre poate,
Se vor intalnii vreodatǎ!
Drumuri şi iubirea,
Gândurile, fericirea!
Drumurile noastre poate,
Se vor intalnii vreodatǎ!
Drumurile şi iubirea,
Gândurile, fericirea!
Versuri Dan Spataru - Drumurile noastre
de pe http://www.versuri.ro
Strofa II:
Voi pǎstra mereu în amintire,
Dragostea curatǎ!
Voi spera mereu într-o iubire,
Cum n-a fost vreodatǎ!
Gândul cǎ mǎ vei respringe iarǎ,
Gândul mǎ-nfioarǎ!
Lasǎ-mi doar prietenia care,
Glasul meu o cheamǎ!
Refren:
Drumurile noastre poate,
Se vor intalnii vreodatǎ!
Drumuri şi iubirea,
Gândurile, fericirea!
Drumurile noastre poate,
Se vor intalnii vreodatǎ!
Drumuri şi iubirea,
Gândurile, fericïrea!

RAPID BUCURESTI

http://ro.wikipedia.org/wiki/FC_Rapid_Bucure%C8%99ti

Razboi!

Terorismul nu este numai o ameninţare, ci efectiv un război. Un război permanent, dur, ascuns, fără frontiere, fără beligeranţe. Este un război absurd, o confruntare punctiformă, de tip mozaic, greu de prevăzut şi contracarat.

Citat

Eu cred că suntem făcuţi din iubire, trăim pentru a primi şi a dărui iubire. Fără iubire, fără dragoste ar fi pustiu în lume. Dragostea poate să umfle pânzele speranţei, dar singură nu poate niciodată să ducă corabia la mal.

Ultima oră

La Circ...
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi...
Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat...

Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morişcă de cafea
Cu balerina lângă el!...

Dar balerina nu-l iubea!...

Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea –
A mea,
A ta
Şi-a altora!...

Acelaşi accident de circ, banal...
O zi relâche,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...

Moartea pasagerului

Octombre-a zugrăvit pe cer,
Cu nori de-argint, de plumb şi de oţel,
Tavanul unei cameri de hotel
În care s-a-mpuşcat un pasager...

Miroase-a igrasie...
Din tavan,
Bucăţi de tencuială-ncep să cadă...
Octombre-şi varsă ploaia rece-n stradă
Şi pasageru-şi spală rana în lighean...

În vârful unui plop, o cioară,
Sau poate pălăria neagră din cuier
A pasagerului ce-a vrut să moară,
Întreabă vântul:
- Cât mai e până la cer?...

Şi, după câteva minute de tăcere,
Porneşte-n zbor, din plopul desfrunzit,
Spre cimitirul din apropiere...

.................

Probabil pasagerul a murit!...