Cadoul

Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in varsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hartie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cand a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.

Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunandu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cand vazu ca, de fapt, cutia era goala.El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"

Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi"Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atatea saruturi pana cand s-a umplut."

Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.

Si, de cate ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.

Fiecare dintre noi a primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decat asta! E pacat sa nu fim constienti de acest cadou atunci cand ne este daruit...noua ni s.a daruit Rapidul, dc ne batem joc de el ?

Viata

Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea.

Prieteni si dezamagiri

"Prietenia": relatie de dragoste si incredere intre doua persoane. Asa defineste dictionarul acest frumos cuvant.

Eu nu as putea sa traiesc fara prieteni. E atat de important sa existe oameni pe care stim ca putem sa ne bazam. Oameni cu care ne intelegem, cu care vorbim, cu care ne distram, care devin ca o familie pentru noi, oameni care ne accepta asa cum suntem. Nu trebuie sa gandim la fel ca sa fim impreuna, ci sa avem de unde sa invatam! Asta inseamna prietenie pentru mine. Prietenie adevarata!Atunci cand prietenia nu este adevarata, intervine ceva, ceva se intampla si prietenul acela pe care noi il credeam intr-un fel anume, se schimba. Intuitia ne spune tot timpul cum sunt oamenii, intuitia nu ne insala nici macar o data, doar ca, din cand in cand, ne prefacem ca nu o auzim si ne apucam sa dezvoltam relatii cu oameni pe care vrem sa ii vedem intr-un fel, dar ei sunt altfel.Nu exista pentru mine o durere mai ciudata decat aceea pe care o simt cand un prieten ma dezamageste. Ciudata, pentru ca eu sufar foarte mult, asa cum sufar cand m-a dezamagit o iubita sau cand am fost parasit.Oricare dintre cei doi prieteni poate sa spuna de ce celalalt reactioneaza asa si de ce face ceea ce face, intr-o anumita conjunctura. Este foarte important ca atunci cand el nu ne raneste pe noi, ci pur si simplu face altceva decat ceea ce am face noi pusi in aceasi situatie, sa nu-l judecam. Prietenii sunt langa noi nu ca sa faca ceea ce vrem noi, ci ca sa ne impartasim din momentele placute sau mai putin placute din viata si sa fim aproape atunci cand ei au nevoie de noi.

fluturi in oglinda

ma vezi? te vad...
ma auzi? te aud...
ma mirosi? nu ai miros
...ma simti? normal ca te simt...
ma gusti? nu pot gusta...
existi? da, exist, de ce ma intrebi?...
vreau sa vad cine sau ce esti...
sunt ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte...
ce scop ai?
sa sa te fac sa vezi...
ce sa vad?...
ce inseamna tot...
care "tot"? ce "tot"?...
tot ce te inconjoara...
ce anume ma incojoara?...
un univers intreg de lucruri nevazute si nemaintalnite...
de ce?...
de ce ce? de ce nu le vezi, de ce existi sau de ce exist eu?...
tot..toate..ah, nu mai inteleg nimic..stai! ai zis "eu", adica esti un "tu", adica esti o persoana..o persoana cu constiinta, constientizezi ca esti viu sau vie...nu mai inteleg nimic....
linisteste-te, o sa intelegi cu timpul...
nu ma linistesc deloc, vreau sa inteleg ce cauti in viata mea, cine esti, ce vrei?...
nu vreau sa iti fac rau, vreau sa te ajut...
ti-a zis cineva ca am nevoie de tine? nu! dispari, pleaca, ma speri...
tu m-ai chemat, de ce ma gonesti acum?...
eu? nu e adevarat, nici nu te cunosc...
ba da, fac parte din tine, tu fara mine nu ai fi, asa cum nici eu nu as prinde aripi fara tine...
nu, nu se poate, nu ai cum sa faci parte din mine, nu simt nimic pentru tine, esti doar un strain...
stiu, e normal, abia ne-am gasit, nu poti iubi necunoscutul...
pai atunci daca nu ma stii, cum ai auzit strigatul meu de ajutor?...
deci recunosti ca m-ai chemat...
nu pe tine in mod special, cerusem "ceva", un semn, ceva, se pare ca tu esti "ceva-ul" meu! ai aparut repede, nu ma asteptam, daca tot nu stiu ce esti pot sa te ascociez cu un animal atunci?...
poate...
vreau sa fii fluturele meu, poti?...
probabil, trebuie totusi sa intelegi cine sunt...
perfect, spune-mi, povesteste-mi despre acel "tot" ...
nu ai intelege, degeaba ti-as zice...
incearca!...
nu, nimeni nu ar intelege acum...
bine, pentru moment accept, dar nu promit ca nu ma va roade....
e normal, orice om duce o lupta, fie cu el insusi, fie cu altcineva sau altceva..
si tu ai venit sa ma ajuti sa lupt?...
nu, am venit sa iti arat cum sa o opresti....
o pot opri?...
da, dar trebuie sa ai o vointa de fier si sa scapi de cei sase dusmani care iti vor aparea in drum...
sase?...
da...
cum adica sase? cine sau ce?...
iubirea, teama, egoismul, puterea, claritatea si batranetea...
inteleg dar totusi nu inteleg...
stiu...tocmai de aia, de acum inainte voi fi alaturi de tine ca sa te indrum...
imi promiti?...
gandeste ca tu momentan esti ca un fluture de abia iesit dintr-un cocon peste care cineva a aruncat o palarie...
eu deja sunt un flutue batran care a scapat de intunericul palariei, da, iti promit!...
jura-mi!...
va trebui sa crezi in mine ca sa nu imi iau zborul, dar totusi ai grija sa nu ma strivesti, fluturii mor repede,
pot doar sa iti jur ca nu voi trai doar o zi ca ceilalti fluturi, eu sunt doar al tau, traiesc atata timp cat ma hranesti...
iti multumesc, multumesc din suflet, multumesc ca existi si sa stii ca imi pare rau ca te-am gonit mai devreme,
multumesc ca ai aparut, ca m-ai auzit si ca ai aripi pentru mine...
cu placere, dar nu-mi multumi, nu ai de ce...
pot sa te mai rog ceva?...
da normal, niciodata sa nu ma mai intrebi daca poti....
iesi de acolo si strange-ma in brate. ma iubeste, nu ma iubeste. nimeni nu ma mai iubeste, nici macar ea.
demonstreaza-mi ca macar tu ma iubesti...
iarta-ma, sincer, imi pare rau, dar nu pot...
de ce nu? cum nu, si aveam incredere, imi pusesem sperantele in tine, nu-mi fura si a doua aripa, te rog!
pot sa primesc toate umbrele sa stii si ca am atata lumina sa dau in schimb, te rog! raspunde! cum nu poti?
de ce nu poti?...
pentru ca eu nu pot trece prin oglinda!..

Un simplu meci

Si uite asa ne intoarcem de Acasa suparati, dezamagiti ca echipa nu merge si ca nu ne mai aduce bucuria cu care ne obisnuise frecvent. Discutii aprinse au loc ca de fiecare data in incercarea de a gasi un vinovat pentru esec. Da, am luat un punct, insa precum o femeie care simte atunci cand este inselata asa si noi, suporterii cu trupu` si sufletu` nu doar din spatele unui ecran, simtim ca ceva e neinregula cu echipa noastra, ceva nu merge bine. Insa noi suntem acolo indiferent de ce se va intampla. Sustinem echipa, asta muncitoreasca .. buna sau rea e a noastra. Daca aveam si noi acces la butoane, daca ne sponsoriza si pe noi macar una din puterile statului poate soarta galeriei ar fi fost alta: eram si noi impartiti in mai multe grupulete, veneam la meciuri doar pentru bani, sa ne aratam Fredurile, Lacosturile sau sa ne aratam noua pereche de blugi. Nu cred ca in ultima perioada a fost vreo echipa sa mai aiba stadionu` plin, asa mic cum e, indiferent de locul echipei in clasament. Chiar a fost o surpriza sa vedem cum cainii si-au onorat toate biletele primite si chiar au incercat sa se auda. E adevarat, cel mai tare s-au auzit dupa finalul meciului, insa trebuie sa-i intelegem. Pentru noi nu e doar o echipa de fotbal. E un sentiment, a devenit un mod de viata. Muncim mai cu spor cand ne gandim ca vine weekendu` si ca o sa fim iar in peluza vreunui stadion, desi ne certam cu sefu sau ne dam demisia. Detalii care nu conteaza. Ne deosebim de voi prin faptul ca noi ne dedicam 100%, si fara sucurile acidulate pentru care se bat alti. Chiar daca avem cele mai scumpe abonamente noi tot venim la meciuri, chiar daca voi aveti deplasarile organizate si platite noi tot suntem prezenti in numar mai mare. D-aia eram mai multi in B desi echipele astea politice castigau cupe si ce mai vroiau ele. Noi o facem pentru Rapid, nu pentru laude, nu pentru faima, nu pentru bani. Rapid ocupa primul loc in viata noastra si cand zicem ca el este “TOT ce-am iubit si vom iubi pan’ la moarte” noi chiar credem asta, nu e doar o rima.Acum urmeaza Bistrita,sa ne vedem cu bine acolo:)

Viata de Noapte

Lumea are in general mai multe fete, insa eu o sa ma refer strict la doua. Una dintre ele, este cea din cursul saptamanii. Aunci cand toata lumea se trezeste dimineata, blesteama tot ce-i iese in cale, de parca asta i-ar aduce cateva de minute de somn in plus. Oameni mohorati, cu riduri multe, cearcane negre si suspine la tot pasul. Asta e tara noastra in astfel de zile. Cealalta masca pe care o preferam, e atunci cand intram in spectacolul oferit de viata: cu hainele de duminica pe noi, parfumati, frezele cele mai in trend, ne-ascundem ridurile si suntem cei mai frumosi. Gata! Plecam in oras. Plaja de optiuni e imensa: de la a ramane la coltul blocului cu baietii, la cluburi selecte. Noi de obicei preferam categoria de mijloc – uneori alegem si coltul blocului, insa de cateva ori pe luna (de obicei dupa vreo combinatie reusita sau in ziua de salariu), ne permitem sa exploram si noi “viata de noapte”. Depinde de noi, pe ce sezlong vrem sau ne permite buzunaru` sa ne asezam. Sa pleci cu RATB in club?! Neah. Taxiu` nasule. Dupa ce se strange gasca, o urnim spre destinatie. Si de aici incepe weekendul pentru noi. Cateodata mai apelam si la multivitamine(fara legale) ca sa intram in atmosfera, alteori, deja o avem inca de la momentul intalnirii. Ajunsi in club, primu` lucru o analiza scurta a populatiei. Apoi gasim si noi un loc, bautura si avem tot ce ne trebuie. Unii sunt cu ochii doar dupa bagaboante, altii prefera ringu` de dans. Insa pana acolo, alcoolu` trebuie sa-si faca efectu`. Anturaj cu japca nu cautam. Suntem finuti, insa daca vreun dusman isi face aparitia, avem privirea ca pisica. Si incepem bem .. si bem .. si tot bem. Pana incepem sa simtim tupeu` uracanduni-se la cap. Atunci ne permitem orice: nu mai avem inhibitii sau timiditate. Aruncam ochii dupa tarfe. Tine, sau nu tine vrajeala? Uneori se mai fac si pariuri. Distractia e in toi. De obicei, pica doar alea aventuriere, care-si doresc ce ne dorim si noi: o noapte si-atat. Nu vrem femei prea tunate, care intai pipaie buzunaru`, nici strambe care sa atarne dupa noi la infinit. Cautam fete ingrijite, nu neaparat maxim de frumoase, care sa fie la fel ca noi: sa le placa viata. Insa dimineata, fetele, unele vor si cate-o manea. La betie nimeni nu mai tine cont de nimic. Da, e mai frumos sa zici ca nu asculti, ca lumea judeca dupa aparente. Riscam: ne suim intr-un taxi si aia e. Bem iar si iar si iar. Nici muzica n-o mai auzim. Femeia ni se pare superba acum. N-avem griji. De probleme ne ocupam maine. Avem treaba. Acasa ajungem cu sau fara fata. Insa tot ce vedem e patu`. Indiferent de modul de folosire. Cand ne trezim nu mai stim nimic, sau asta vrem sa dam impresia. Fata rareori mai e cu noi. Cateodata mai ramanem si fara bani ca asta e riscu`. Si astea-s noptile bucurestene. Femeile stiu ca cel mai usor agata baietii in club, prin miscari lascive, prin zambet, prin gesturi. Ele stiu ca noi intotdeauna platim ca sa le avem. Chiar daca o scoti la suc, chiar daca ii dai banii personal. Ele profita de faptul ca avem nevoie de ele. Dar totusi ne place.

Mai sunt cateva zile si-ncepe

Mai sunt cateva zile si-ncepe. Insa zilele astea ni se par infinite. Emotia a pus stapanire pe noi si toti visam cum o sa fie anul asta pentru ceea ce iubim cel mai mult. Parca abia acum ne trezim din betiile trase de sarbatori si realizam ca trebuie sa ne revenim un pic. Incepe isteria. De cand am auzit ca abonamentele s-au pus in vanzare am constientizat ca mai e putin. “Cand bateam mingea in preajma Giulestiului calcam cu toti altfel, parca mai pe varfuri” zicea candva marele Ilie Nastase. Asa calcam noi. Cand coboram din cunoscutul tramvai 11 si facem primul pas pe 9 mai, genunchii ni se indoaie de la jumatate. Incepem sa auzim cantece de la veteranii care intotdeauna vin mult mai devreme. Zambim. Ne luam alt mers. Parca plutim. Ne e drag cand ii vedem pe toti purtand culoarea visinie. Dupa obisnuitii nervi de la intrare pentru ca nu merg niciodata toate intrarile, tot ceea ce este rau lasam acolo. (mai putin in meciurile cu spurcatii si cainii). E locul in care nimic nu ni se poate intampla, in care Rapidul ne devine mama, tata, sora sau frate. De sus, marii ingeri ai Rapidului, Dan Coe, Florian Pittis, Sandu Neagu si multii altii, ne vegheaza neincetat. Cand arbitrul o sa fluiere startul partidei, imnul o sa zguduie stadionul. Vocile a mii de oameni o sa se auda ca una singura, iar Bulgaru` o sa ne priveasca cu mandrie ca ne are. Ne simtim frumosi cand suntem laudati si cand vedem incercarile esuate ale mass-mediei de a ne denigra in fata impatimitilor cetateni din fata televizoarelor. Ce nu ne doboara, ne face mai puternici, iar noi devenim din ce in ce mai daruiti fenomenului. Si acum cand scriu, ma cuprinde tremuratul. E o stare inexplicabila. Iubirea si devotamentul nu se pot explica in cuvinte. “Pentru mine, Rapid este Tot ce-am iubit si voi iubi pan` la moarte. Noi steagul jos nu-l vom lasa, zi si noapte pentru Rapid noi vom canta.”